Places

Conacul, localitatea, terenurile și pădurile care-l înconjoară au aparținut familiei nobile Apafi până în secolul al XVIII-lea, când a fost preluată de familia Bethlen. De-a lungul timpului, forma conacului a fost modificată după o serie de renovări în 1830 de proprietarul de atunci, Graf Haller. În 1920 conacul a devenit proprietatea comunității săsești după care în 1949 a fost confiscată de comuniști și transformată în casa de cultură a satului. Fundația Mihai Eminescu Trust a reușit să restaureze conacul și să-l transforme într-un obiectiv turistic demn de vizitat și o casă de oaspeți deosebită. Lângă conac funcționează și fabrica de suc de mere de Mălâncrav, marcă înregistrată locală, care este stors din fructele livezii proprii. (c) foto: Daniel Secărescu

Dealul Gușteriței este unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere de unde se deschide panorama fascinantă a Sibiului flancat de munții Făgăraș, Cindrel și Lotru. 📸 https://www.instagram.com/ralucanedu/ 📸 https://www.instagram.com/oltean.ioana/ 📸 https://www.instagram.com/ionut1979gs/

Înainte ca pe locul în care a fiinţat până nu de mult fabrica de bere, în partea de jos a curţii a existat o fabrică de spirt, întemeiată de câţiva saşi din Cisnădie, în jurul anului 1740. În 1782 aceasta este cumpărată, împreună cu tot spaţiul din jur, de doctorul Ioan Piuariu-Molnar care a construit, ceva mai sus de locul pe care era plasată fabrica de spirt dar în aceeaşi curte, o clădire nouă, în care a instalat o torcătorie şi războaie de ţesut pentru postavuri din lână, cu toată împotrivirea breslelor săseşti din Cisnădie şi Sibiu. În acest context, se explică de ce de-abia în anul 1811 a reuşit să primească aprobarea definitivă pentru înfiinţarea manufacturii, de la împăratul Francisc I. În 1815 însă, Piuariu-Molnar moare, iar unicul fiu, pe nume Iosif, ofiţer în armata austriacă, vinde proprietatea unor saşi. Potrivit unor însemnări de familie, aceasta ar fi fost cumpărată de Thomas Binder din Cisnădie, împreună cu un cumnat de-al său, Peter Simonis (1892), de la nişte saşi din Agnita; aceştia au menţinut atât funcţionarea fabricii de postav, cât şi a celei de spirt, până când, între anii 1912-1913, a fost construită în aceiaşi curte o fabrică de bere, cunoscută sub titulatura completă de Fabrica de Bere Thomas Binder şi Fii (Binder rămăsese unic proprietar al fabricilor de spirt şi postav, după mortea lui Simonis în anul 1909), fructificându-se astfel calitatea izvoarelor de apă aflate în proxima vecinătate. Ambiţiile proprietarului au fost mari: fabrica a fost dotată cu cazane de fermentare şi plămădire din import, s-au construit tancuri din beton şi oţel emailat, s-au instalat compresoare cu amoniac pentru răcire, pivniţa a fost izolată cu plută, a fost adus personal calificat din Boemia. Fabrica, care producea bere blondă marca Rex şi bere neagră Bock, a început cu o producţie anuală de 10.000 hl, pentru ca în 1928 să se ajungă la 21.000 hl - la capacitate maximă se puteau produce 36.000 hl. După distrugerile suferite în timpul Primului Război Mondial (1916) a fost refăcută, iar proprietarul, Thomas Binder, a cumpărat în anul 1917 - în asociere cu proprietarii fabricii de bere sibiene Trei Stejari - fabrica de bere Habermann, care însă nu a fost folosită decât la producerea malţului (Fabrica de Bere Johann Habermann, prima care folosise în producţie maşini cu aburi, a funcţionat între anii 1862-1895; apoi, după o serie de reorganizări a intrat în proprietatea celor menţionaţi mai sus până în anul 1928, când Trei Stejari devine unic proprietar). După prima conflagraţie mondială fabrica de postav este închisă, deşi în timpul războiului obţinuse importante beneficii datorită comenzilor de război; continuă să-şi desfăşoare activitatea fabricile de spirt şi de bere, până în preajma celui de-al doilea război mondial, când este închisă şi cea de spirt. Conform unei statistici din anul 1935, capitalul investit al fabricii era de 7.760.000 lei, forţa motrice atingea 106 CP, iar personalul era compus din doar 19 muncitori. După 1945 şi-a reluat activitatea sub numele Fabrica de Bere Sadu S. A.; apoi, după 1948 când a fost naţionalizată, a funcţionat sub titulatura (Fabrica de) Bere Sadu, până în anul 1989, după ce, între timp, devenise secţie a fabricii de bere Trei Stejari din Sibiu. După 1976, prin investiţiile succesive realizate, au fost modernizate capacităţile de producţie, ajungându-se la o producţie de 220 mii hl/an. Dezvoltarea întreprinderii ar fi putut continua, însă, după înfiinţarea Centralei berii, fabrica din Sadu a ajuns o secţie a întreprinderii de bere Trei Stejari, din Sibiu, iar alocaţiile necesare investiţiilor au fost stopate. După evenimentele din anul 1989, ing. Ştefania Barbu, director general al S.C. Bere Sadu SA, după ce rememora pentru presă câteva date semnificative din activitatea companiei („Atestată documentar cam pe la 1800, manufactură profilată pe producerea băuturilor spirtoase, a evoluat în timp, devenind, în perioada interbelică, o fabrică de bere ale cărei produse concurau cu faimoasele mărci de bere Luther, Griviţa sau Azuga”), menţiona că secţia Sadu s-a separat de întreprinderea „mamă”, devenind o unitate de sine stătătoare, care s-a privatizat prin metoda MEBO în anul 1995. Se ajunsese ca societatea să poată îmbutelia 80 de mii de sticle de bere BINDER BIER, pe schimb, lucrându-se cu două linii de îmbuteliere. „Greutăţile cu care se confruntă unitatea, declara Ştefania Barbu, rezidă în aceea că încă nu s-a putut înfiinţa o fabrică de malţ, această componentă a berii achiziţionându-se, atât în ţară, cât şi în străinătate, la preţuri ridicate. Piaţa de desfacere este încă limitată. Pe lângă beneficiarii de tradiţie, din judeţele Prahova, Vâlcea şi Olt, se mai livrează bere în 25 de judeţe din ţară, însă în cantităţi care nu satisfac pretenţiile societăţii”. Sub această formă a continuat să existe până în preajma anului 2000, când a fost închisă. Iată în continuare câteva din sortimentele de bere produse în fabrica de la Sadu de-a lungul timpului: Cibin (11º), Binder (12º), Trei Stejari (12,5º), Sadu (13º), Dumbrava (16º), Porter neagră (20º). *punctul pe hartă indică locația fostei fabrici de bere, actual închisă

După o lungă perioadă de pregătire, am deschis pentru public Galeria Turismului Montan, o expoziție tematică care acoperă 150 de ani de turism montan în Carpați. Vă așteptăm la Cârțișoara, nr. 420 (pe Transfăgărășan), de Marți până Duminică între orele 10-18. Pentru vizitare ne puteți contacta la tel. 0722491435

Since 2005, in the heart of the Făgăraş Mountains, is built yearly, the most distinguished hotel of Romania, the Ice Hotel. After months of planning, the Ice Hotel is built by the skilled craftsmen from Mureş County, who can be nicknamed ice-makers. The hotel is fully snow-covered and the ice blocks extracted from the largest glacier lake of the Fagaras Mountains, Bâlea Lake. So, in order to be lasting, the craftsmen use ice blocks that reach the size of 70 centimeters and weigh almost 70 pounds. But the working conditions are harsh and hard to endure. Temperatures are often below zero degrees and viscole is the most worthy enemy to which the builders are able to handle. In this northern atmosphere a new hotel is born every year, from materials offered only by nature. In less than a month, ice artists manage to raise a home for winter lovers, and their work is rewarded by visiting tourists, with over 8,000 guests annually. The Ice Hotel is the result of months of planning and work culminating in a unique hotel, resilient for a short period of the year, but that leaves amazing rewards for both founders and guests. Each year here you will find a new theme that will make your experience even more spectacular. The themes are transposed and brought to life by the ideas and creativity of the sculptors, who manage to transform the Ice Hotel into a unique one.

Începând cu anul 2005, în inima munţilor Făgăraş, este construit an de an, cel mai distins hotel al României, Hotelul de Gheaţă. Din blocurile de gheaţă extrase din cel mai mare lac glaciar al Munţilor Făgăraş, Bâlea Lac, se crează cel mai captivant loc de cazare din România. În acest an Hotel of Ice se tranformă în Igloo Village, unde construcțiile din gheață își vor fascina spectatorii cu sculpturi spectaculoase inspirate din lumea subacvatică.

Muzeu de artă new media în Sibiu. Pregătește-te pentru o experiență imersivă de neuitat. Program de vizitare Luni – Duminică: 10:00 – 22:00 Ultima oră de acces: 21:00 Închiderea instalațiilor și evacuarea spațiului se face la ora 22:00 BILETE AICI  • Copii sub 3 ani au acces gratuit. Peste vârsta de 3 ani toți vizitatorii achită biletul întreg. • Valabilitate bilete: Biletul este valabil 30 de zile de la data achiziției. • Biletul asigură un singur acces general pentru o persoană în toate încăperile vizitabile ale Immersive Museum Sibiu și la toate instalațiile și experiențele existente în program în ziua în care se realizează vizita. Durata vizitei este limitată doar de programul de închidere a muzeului în ziua intrării. Valabilitatea biletului încetează în momentul părăsirii spațiului IMS.

Zu jeder Jahreszeit bietet sich dem Wanderer in den Fogarascher Bergen, Munții Făgăraș, ein spektakuläres Panorama. Auf den Bâlea-See in 2034 m Höhe blicken die höchsten Gipfel Rumäniens herab. Im Winter kann man am Bâlea-See in einem der wenigen Eishotels Europas wohnen.

O livadă biodiversă  Nu știm câte livezi din România se pot mândri cu astfel de cifre: peste 215 specii de plante, 100 de specii de păsări şi 30 de specii de mamifere.  În satul Mălâncrav din județul Sibiu se află livada de 108 hectare, menţionată din sec. XVII, în care cresc soiuri vechi de meri, peri, pruni şi nuci.  Livada a fost abandonată după anul 1990, ajungând în pragul distrugerii. MET a refăcut colecţia de pomi fructiferi, a reabilitat livada şi vechea fabrică de procesare a sucului.  A fost introdusă o tehnologie ecologică de cultivare a pomilor şi procesare a fructelor, livada obţinând certificare ecologică. În prezent, fabrica produce anual circa 20.000 litri de suc 100% ecologic.  Sucul este comercializat în restaurante, magazine și târguri tradiţionale. Livada asigură sătenilor locuri de muncă permanente sau sezoniere.  Livada găzduiește o pepinieră cu soiuri vechi transilvănene de pomi fructiferi, aflate pe cale de dispariţie, asigurând o bază de puieţi şi altoiuri fermierilor şi contribuind la susţinerea agriculturii tradiţionale. #MET20 #ConstruimPeTrecutPentruUnViitorSustenabil  #DezvoltareaAntreprenoriatuluiLocal *sursa: https://www.facebook.com/MihaiEminescuTrust/ 

Ridicată în Valea Seacă la limita de jos a pădurii fiind alcătuită din chilii, construcții gospodărești și Biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel. Din Transfăgărășan, la nici 2 km spre est se poate ajunge la porțile acestui loc sihastru de închinare și liniște.

In Rășinari, Săliște, Poiana Sibiului, Jina, den Dörfern dieser Gegend mit ihrem ganz besonderen Gepräge, schlagen die Uhren anders, ist die Luft erfüllt vom Duft frischgemähten Heus. Das Leben der Menschen verläuft seit Generationen in derselben althergebrachten Weise, der Zug der Schafherden und das alltägliche Schaffen in Haus und Hof bestimmen den Jahresverlauf. So sind Tradition und Identität hier lebendig geblieben. Der Besucher wird hier ein urwüchsiges Landleben vorfinden, das in anderen Teilen Europas schon lange verschwunden ist. Die malerischen Bauerngehöfte, die köstlichen Käsesorten, Tierspuren auf verborgenen Pfaden, ein Panorama, das Himmel und Erde eint – das Volkslied drückt es am besten aus: „In einer Bergesschlucht, in einer Himmelsbucht“... Die „Mărginimea Sibiului“ ist ein Inbegriff rumänischer Tradition und authentischen Landlebens. Photo and Text SOURCE: http://www.sibiu-turism.ro/Destinations-Tourist-regions-Marginimea-Sibiului.aspx

A fost construită tot în secolul XIX, în imediata apropriere a Muzeul Sătesc „Badea Cârțan” iar în prezent se află într-un plan de restaurare.

ℹ️🗓️Program de vizitare: luni – duminică: 08.00 - 18.00 • Programul casieriei principale - intrarea 1: luni – duminică:    08.00 – 18.00 (ultimul bilet la ora 17:30) • Programul casieriilor secundare:  - intrarea dinspre Grădina Zoologică: vineri - duminică: 09.30 - 16.45 ( ultimul bilet la 16.30)  - intrarea Cacova (către Biserica din Bezded):  închisă • Programul Galeriilor de Artă Populară - intrarea 1:  luni – duminică:  09.00 – 17.00 • Programul expoziție pavilionare: miercuri - duminică: 09.00 - 17.00    Recomandăm achiziționarea de bilete și abonamente online disponibile pe platforma https://pay.muzeulastra.ro/      De mai bine de 100 de ani, misiunea Muzeului ASTRA este de a conecta audiența cu valorile tradiționale, prin adaptarea continuă la nevoile culturale ale societății. Fie că vorbim de patrimoniu românesc, săsesc, al altor minorități sau chiar extraeuropean, Muzeul ASTRA este depozitarul și facilitatorul valorilor autentice către comunitate. Deși profilul său este unul etnografic, misiunea Muzeului ASTRA transcede promovarea exclusivă a tradiționalului la timpul trecut, erijându-se într-un veritabil instigator cultural prin situarea sa la confluența dintre vechi și nou, traditional și modern, național și mondial.       Pentru a rămâne relevant pentru publicul său, Muzeul ASTRA investește în programe menite să îmbunătățească viața culturală a comunității și să încurajeze oamenii să transforme tradiția într-o parte activă a vieții lor de zi cu zi. Având în componența sa patru muzee deținătoare a unui patrimoniu extrem de divers atât din punctul de vedere al originii geografice cât și al mesajului pe care îl poartă, obiectivul central al Muzeului ASTRA este acela de a reprezenta un etalon de bune practici în muzeologia românească și internațională. [Image]      Continuator şi păstrător al patrimoniului şi valorilor Muzeului Asociaţiunii, Muzeul Civilizaţiei Transilvane ASTRA, parte integrantă a C.N.M. ASTRA, aduce în faţa vizitatorilor săi lumea tradiţională a fermecătoarei Transilvanii multietnice. O simplă plimbare prin cele 96 de hectare ale Muzeului Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA ne descoperă o imagine a vieţii rurale de pe întreg cuprinsul ţării, manifestată material în peste 400 de case, anexe gospodăreşti şi instalaţii tehnice.      Compartimentul muzeal Emil Sigerus este păstrătorul culturii şi civilizaţiei săseşti din Transilvania, continuatorul Muzeului Carpatin, deţinând cele mai valoroase colecţii etnografice cu profil săsesc. Poartă numele unei mari personalităţi cu merite însemnate în acest domeniu, Emil Sigerus.      Muzeul de Etnografie Universală Franz Binder este singurul muzeu din România profilat pe valorificarea patrimoniului extraeuropean. Aflat în prezent în conservare, muzeul își definește viziunea ca un muzeu antropologic al culturilor lumii, menit să contribuie la înțelegerea fenomenelor sociale ale societății contemporane.      Centrul ASTRA pentru Patrimoniu - Salvarea patrimoniului presupune dăruire, înțelegere, cunoștințe și perseverență deopotrivă în procesul de conservare-restaurare a obiectelor și monumentelor pe care timpul a pus amprenta degradării fizice, chimice și biologice, dar și o formare a tinerilor care sunt interesați de acest domeniu de activitate.      Editura „ASTRA Museum” a fost înfiinţată în anul 1995, continuând şi dezvoltând publicarea de monografii şi periodice inițiată în anul 1966 de colectivul de specialitate condus de Cornel Irimie, ctitorul Muzeului în aer liber din Dumbrava Sibiului.

Das Museum der Evangelische Kirche A. B. in Rumänien wurde im Jahr 2007 im Begegnungs- und Kulturzentrum Friedrich Teutsch eröffnet und stellt die Geschichte der Evangelischen Kirche von augusteischen Bekenntnis (lutherisch) in Rumänien, sowie die Gemeinde und das religiöse Leben der Siebenbürger Sachsen dar. Die Dauerausstellung befindet sich im I. Flur des Teutsch-Hauses auf einer Fläche von etwa 400 qm und ist in chronologische und thematische Abschnitte wie folgt gliedert: - Ankunft der deutschen Siedler in Siebenbürgen; - Sächsische Kirchenburgen; - Die protestantische lutheranische Reformation; - Das gemeinschaftsleben zusammen mit der Koriche; - Die Kirche, Schule, Pfarrer und Lehrer; - Sakrale Kunst; - Von der Gegenreformation zur Wende der Jahrtausende. Die Ausstellung endet mit einem Blick in die Zukunft angesichts der Lage nach 1990: Kirche in der Diaspora. Der Schatz des Museums umfasst Werke der berühmtesten Goldschmiede in Siebenbürgen. Eine besondere Attraktion ist die Sammlung von Puppen im sächsischen Tracht, die je nach Alter und geographischen Lage gekleidet sind.

Das Jagdmuseum „August von Spieß” wurde 1966 für Besucher geöffnet und befindet sich in der Residenz Von Spiess, Şcoala de Înot Straße Nr. 4. Oberst August von Spiess, Direktor der königlichen Jäger zwischen 1921 und 1939, war ein berühmter Jäger. Er wird in den internationalen Annalen der Jagd erwähnt und nahm an zwei Jagdreisen in der äquatorialen Afrika teil - im Jahr 1936 in Kenia, und im Jahr 1938 in Tanganyika. Er brachte besonders wertvolle Stücke mit, die heute Teil der Sammlung des Jagdmuseums sind. Die Sammlungen enthalten derzeit 1.577 Stücke: heimische und exotische Trophäen, verschiedene Waffen und Jagdzubehör, einige älter als 100 Jahre, aus dem späten XIX. Jahrhundert, von Sammlern oder aus Spenden. Die meisten Exponate stammen aus drei bedeutenden Sammlungen: „August von Spiess", „Emil Witting" und „Sammlung des Siebenbürgen Vereins für Naturwissenschaften in Hermannstadt“. Der erste Raum des Museums präsentiert ein Panorama der Geschichte der Jagdwerkzeuge und -waffen. Der zweite Raum enthält mittlere und kleine Jagdtrophäen, der nächste Saal stellt Großwild dar und im letzten Zimmer sind die afrikanischen Trophäen. Die August von Spiess Gedenkhalle zeigt seine Persönlichkeit durch Gegenstände, de Ihm gehört haben:. Hier ist Folgendes zu finden: sein Porträt, Fotos, Gewehre, Trophäen, geschriebene Literatur, zusammen mit der Darstellung seiner Jagdbegleiter und Familie. Es gibt auch einen Abschnitt , der Emil Witting gewidmet ist, Forstingenieur der einen großen Teil der aktuellen Kollektion gespendet hat. Die Ausstellung ist sehenswert, nicht nur um die Entwicklung von Jagdgeräten und -waffen und die Vielzahl von Wild in unserem Land zu betrachten, sondern auch um die hohe Qualität der Trophäen zu bewundern, die zählreiche Medaillen bei verschiedenen Ausstellungen im In- und Ausland erhalten haben. Das Museum wurde restauriert, und wurde im Jahr 2007 als Jagdmuseum „August von Spiess" für die Öffentlichkeit eröffnet.

Das ASTRA-Museum der siebenbürgischen Kultur wurde 1993 eröffnet und ist der Schatzmeister des Erbe aus dem Museum "des Vereins" (transsilvanischer Verband für Rumänische Literatur und Volkskultur, aufgelöst in 1950 von der kommunistischen Diktatur). Das Museum verfügt über eine Sammlung von 9002 Artikel unter dem Namen „A", aufgeteilt in sechs Kollektionen: 6523 Stickerei, 1025 Tracht-Textilien, 567 Objekte der Anbetung, 539 Holz, Knochen, Eisen und 330 Keramik und 18 Puppen. Die Sammlungen wurden in dem letzten halben Jahrhundert angereichert und enthalten heute 30.138 Gegenstände woraus: 8.740 Tracht-Textilien, 9.884 Stickerei, 3.960 Keramik, 4.147 religiöse Gegenstände, 3.407 Holz, Knochen, Eisen. Dieses Kulturerbe wurde im Laufe der Jahre in zahlreichen Ausstellungen im Land und im Ausland präsentiert, bis zur Schließung der Volkskunstausstellung des Brukenthal-Palais im Jahr 1990. Das ASTRA-Museum der siebenbürgischen Kultur wurde als multiethnisches und interdisziplinäres Museum entworfen, dessen Ziel das Definieren des Multikulturalismus einer europäischen Region mit multiethnischer Koexistenz im Laufe mehrerer Jahrhunderte und das Hervorheben dieser europäischen und ethnischen Werte ist. Das ASTRA-Museum der siebenbürgischen Kultur hat das moderne Konzept der "vivum Museum" begonnen und angewendet, um die Volkskultur zu retten, erhalten und zu verwerten. Somit organisiert das Museum, unter dem Ausdruck Lebende Menschliche Schätze, den Markt der Rumänischen Schopfer, die Nationalen Olympiade des traditionellen Kunsthandwerks, das Nationale Fest der Traditionen, das Nationale Fest der Sitten und Bräuche, die Nationale Spielwarenmesse, den Töpfermarkt (n Zusammenarbeit mit dem Nationalen Zentrum für Erhaltung und Förderung der traditionellen Kultur), usw. Das ASTRA-Museum der siebenbürgischen Kultur organisiert auch Temporärausstellungen im Hermeshaus und Haus der Künste.

 Das Museum für Zeitgenössische Kunst befindet sich in einem historisch und architekturgeschichtlich bedeutenden Gebäude aus dem Jahre 1901. Es beherbergte in der Vergangenheit verschiedenste kulturelle Einrichtungen, wird aber schrittweise in ein Ausstellungsgebäude für zeitgenössische Kunst umgewandelt.   Die Abteilung für zeitgenössische Kunst versteht sich als bedeutende Vermittlungsinstanz für zeitgenössische Kunst und als signifikante Alternative zum Nationalmuseum für Zeitgenössische Kunst in Bukarest (MNAC). Sie bemüht sich um Besucherfreundlichkeit und um eine möglichst freiheitliche und innovative Auswahl und Präsentation von Werken und Ausstellungen.   Seit 2014 kann neben den Wechselausstellungen im Ergeschoss auch das „offene Depot“ im ersten und zweiten Stockwerk besichtigt werden.  Das „offene Depot“ ist ein in Rumänien noch wenig bekanntes Präsentations- und Aufbewahrungskonzept. Die Werke werden sowohl in typischer Depotsituation als auch frei hängend oder stehend präsentiert  Zum Zeitpunkt der Eröffnung waren auf den Korridoren 34 großformatige Objekte – Bronze-, Holz- und Steinskulpturen – zu sehen, im Saal des ersten Obergeschosses 205 Gemälde, 15 Tapisserien und 95 dreidimensionale Objekte.  Durch die Fensterwand des Ausstellungsraums im zweiten Obergeschoss haben die Besucher die Möglichkeit, einen Blick auf die Gesamtausstellung im darunter liegenden ersten Stockwerk zu werfen . 

Das „Emil Sigerus"-Museum für siebenbürgisch-sächsische Volkskunde ist Teil des ASTRA- Museumskomplex. Es wurde im Jahr 1997 gegründet, mit der Eröffnung der Dauerausstellung „Siebenbürgische Kachel. XV.-XIX. Jahrhunderte“ mit dem Ziel Erhaltung und die Förderung des materiellen und immateriellen Kulturerbe der sächsischen Minderheit. Das „Emil Sigerus"-Museum für siebenbürgisch-sächsische Volkskunde hat das ethnographisches Erbe, das Eigentum des Karpatischen Museums war (1895-1920), übernommen. Der Sammler Emil Sigerus hatte eine bedeutende Rolle für die Bereicherung des Museums, da er mehr als 500 Wertgegenständen gespendet hat. Darunter zählten extilien, bemalte Möbel, Glas, Zinn, Silber, aber größtenteils siebenbürgische Keramik. Das Erbe des „Emil Sigerus"-Museum umfasst derzeit insgesamt mehr als 8.900 Stücke, aufgeteilt in drei Kollektionen: Keramik, Trachten - Textilien - Stickerei und bemalte Möbel. Das Museum befindet sich seit 2007 im Haus der Künste, ein restauriertes Denkmal, das im Jahr 1370 dokumentiert wurde.

Das „Franz Binder"-Museum ist das erste und einzige Museum für außer-europäische Ethnografie in Rumänien. Die Sammlungen des Völkerkundemuseums nahmen im 19. Jh. ihren Anfang, durch Schenkungen oder Ankäufe von Gegenständen, die Reisenden oder Sammlern gehörten. Sie umfassen exotische Ausstellungsstücke aus Ägypten, Ecuador, Indone-sien, China und Japan. Das aus dem 16. Jh. stammende Museumsgebäude ist unter dem Namen Hermeshaus bekannt.

The Zosim Oancea Priest Glass Icons Museum

Das Pharmazie-Museum wurde 1972 eröffnet und basiert auf der langen Geschichte der Apotheke in Hermannstadt, da hier die erste dokumentierte Apotheke in Rumänien (1494) entstand. Das Museumsgebäude befindet sic him Kleinen Ring Nr. 26 und ist ein historisches Architekturdenkmal mit Gotik- und Renaissance-Elementen vom Jahre 1568. Hier wirkte eine der ältesten Apotheken in Hermannstadt, „Zum Schwarzen Bären“, die gegen 1600 gegründet wurde. Die Sammlungen des Museums enthalten über 6.600 Stück, welche die Entwicklung der Medikamente und pharmazeutischen Techniken im Laufe der Zeit darstellen. Abteilungen des Museums sind fongenderweise strukturiert: Arbeitsraum – der traditionelle Bestandteil einer Apotheke, in dem Arzneimittel dargestellt werden. Die Zimmermöbel wurde in Wien im Jahr 1902 hergestellt und gehörten der ehemaligen Apotheke „Zum schwarzen Adler“. Labor – mit den Exponaten: medizinische Waagen, Mörser aus Bronze, Eisen und Marmor, Zerkleinerungs- und Pulverisierungsmaschinen, Stücke für Tabletten und Zäpfchen, Perkolatoren für die Herstellung von Tinkturen aus Kräutern, Keramik- und Metallgefäße, Tiegeln, Bechergläser aus Zinn, Filter und Glasware für das Labor. Die Abteilung für Homöopathie zeigt die Tradition der homöopathischen Therapie in Hermannstadt. Der Gründer dieser therapeutischen Lehre, Samuel Hahnemann, lebte und arbeitete in Hermannstadt zwischen 1777-1779 als Arzt und Sekretär von Baron Samuel von Brukenthal, Gouverneur von Siebenbürgen. Die Sammlung umfasst mehr als 2.900 Stücke, bzw. Sätze und Flakons mit homöopathische Präparate, die aus der alten hermanstädter Apotheke „Zum Engel“ übernommen wurden.

Das Historische Museum befindet sich im Altemberger-Pempfflinger Haus auf der Fleischergasse Nr. 2, das zwischen 1545 und 1948 Sitz des Rathauses Sibiu war. Die zehn Gebäude und der Wehrturm stellen das beeindruckendste Bild ziviler gotischer Architektur in Rumänien und Südosteuropa dar. Der Bau wurde von der Manschaft geführt vom Maurer Andreas Lapicida, Ende des XV. Jahrhunderts, auf Antrag von Thomas Altemberger. Der älteste Teil ist der Wohnturm, dessen Bau Ende des XIII. Jahrhunderts begonnen wurde. Die Ausstellungen sind folgenderweise strukturiert: - Die Entwicklung der menschlichen Gemeinschaften im südlichen Siebenbürgen, das tägliche Leben in der Altsteinzeit, des Lebens in Höhlen, Hütten, Bauernhöfe, rumänischen Villa, mittelalterliches Haus; - Das Glas in Siebenbürgen und hermannstädter Zünfte, die menschliche Tätigkeiten wiedergeben, ab der Verarbeitung des Windes bis zur spezialisierten Herstellung durch die Zünfte; - Das Roman Lapidarium und das Magistrat, welches den sozialen Status und die Würde des Führers hervorruft; - Waffen und Rüstungen, die andere wesentliche Aspekte der menschlichen Existenz zeigen, wie Krieg oder der rituelle Aspekt der Religion; - Schätze mit liturgischer Silberware; Die Ausstellung endet mit der nationalen Befreiungsbewegung im südlichen Siebenbürgen, mit Ereignissen aus dem XVIII. und XX. Jahrhundert.

Das Naturmuseum wurde im Jahr 1849 auf Initiative des Siebenbürgen Vereins für Naturwissenschaften gegründet, um seine Entdeckungen in der Gemeinschaft zu verbreiten un die jüngere Generation im Geist der Erkenntnis und Erhaltung der Natur zu erziehen. Der Sitz des Siebenbürgen Vereins für Naturwissenschaften vom klausenburgischen Architekt C.W. Friedrich Maetz entworfen und am 25. Mai 1895 festlich eingeweiht. Das Gebäude wurde im späten italienischen Renaissance-Stil erbaut, und hat drei Ebenen (Untergeschoss , Erdgeschoss und erster Stock). Die Sammlungen des Museums umfassen fast 1.100.000 Stücke aus den Bereichen der eologie, Paläontologie, Botanik und Zoologie. Hier zu sehen sind: Herbarium J. Lerchen; (s XVII.) Herbarium M. Getue (1834-1882); ornithologische Sammlung F.W. Stetter (1853), bestehend aus einheimischen und exotischen Vögeln; die ethnographische Sammlung des Vizekonsuls Franz Binder aus Palästina, Ägypten, Sudan und Äthiopien; Ackner Mineraliensammlung; Dr. Eugen Worell entomologische Sammlung (1957) mit Insekten aus Europa, Afrika, Amerika und Asien; Weindel Sammlung von Schmetterlingen (1965); Insektensammlung Hannenheim H. (1964); Breckner paläontologisch Sammlung (1955) mit Haifischzähne aus der Gegend Porceşti (Turnu Roşu); Nyárád botanische Sammlung (1980); Dr. E. Bielz Mineraliensammlung (1953); Kimakowicz Sammlung von Mollusken. Ab dem 21. Dezember 2007 präsentiert das Naturmuseum in Sibiu die modernste Ausstellung der Naturgeschichte in Rumänien, mit einer neuen Aufstellung, die Dioramas eine besondere Bedeutung gibt. Die Stücke sind angeordnet in Displays mit dem Lebensraum eines jeden Tieres in einem Ökosystem. Der Garten ist ein Entspungsort für die Besucher, wo seltene Arten von Pflanzen, Bäumen und Ziersträuchern betrachtet werden können.

În clădirea principală a Centralei hidroelectrice de mica putere Sadu I, la 19 septembrie 1996, cu ocazia aniversării unui secol de la punerea sa în funcţiune, a fost inaugurat Muzeul Energetic Sadu I, care cuprinde exponate din domeniul producerii, transportului şi distribuţiei energiei electrice din zona Sibiului. Muzeul- un prețios lăcaș de istorie a electro-energeticii românești- este amenajat la etaj, în fostele locuinţe ale personalului care îşi desfăşurase activitatea în centrală. În cele trei săli sunt expuse obiecte care evocă istoricul Uzinei Electrice de la Sadu I: în prima prima sală, „Cronos”, se găsesc panouri reprezentând diferite faze ale construcţiei, iniţiatorii, finanţatorii şi constructorii (Carl Wolf, Partenie Cosma, Oskar von Miller), alături de utilaje, schițe, documente şi acte, lămpi folosite la iluminatul public în primii ani ai secolului trecut, dar și exponate ce relevă idei de utilizarea curentului electric în diferite momente ale secolului XX (imagini surprinse din etape ale unor proiecte considerate drept îndrăznețe pentru perioada interbelică, cum ar fi tramvaiul electric de la Sibiu, utilizarea energiei electrice în agricultură, centrale telefonice, ceasuri electrice, ș.a.); sala a doua, intitulată „Vulcan”, ne introduce în atmosfera epocii, aici găsindu-se biroul directorului, birouri ale angajaţilor, echipamente de protecţie şi întreţinere, un spațiu destinat instrumentelor utilizate în birourile de proiectare ale acelor timpuri, fotografii de epocă; în fine, în cea de-a treia şi ultima sală, „Hermes”, sunt etalate materiale care evocă amenajarea hidrocentralei Sadu V (planuri, proiecte, macheta în relief a văii, șantierul, uzina). Sigmund Dachler a fost inginerul care a asigurat o bună perioadă de timp buna funcţionare a respectivului obiectiv industrial.

Muzeul deține o colecție generoasă de păpuși îmbrăcate în porturi românești, săsești și țigănești, acestea fiind principala atracție. Încă de la intrare se pot observa câteva exponate așezate pe pervazul unui geam. Încăperea unde se află obiectele tradiționale este împărțită în două parți și anume, partea săsească și partea românească. „Am colecționat tot mai mult pentru că aveam senzația că dispare o lume, o lume veche, o lume a regulilor și a disciplinei” spune doamna Maria. Majoritatea obiectelor provin de pe Valea Hârtibaciului și din satul Săsăuș, satul de proveniență al colecționarei. Muzeul poate fi găsit pe Calea Gușteriței, nr. 54 B, iar intrarea este gratuită pentru oricine dorește să facă o mică incursiune în vremuri cu un farmec aparte și este curios să afle povești atât din viața comunității românești, cât și din cea săsească. Programul de vizitare este zilnic între orele 10-12 și 15-19, însă familia Drăgan este dispusă și dornică să primească vizitatori și în afara orarului.     sursa foto: Răzvan Negru sursa text

Das Brukenthal National Museum ist ein Museum in Sibiu , Siebenbürgen , Rumänien , das im späten 18. Jahrhundert von Samuel von Brukenthal (1721-1803) in seinem Stadtpalast gegründet wurde.  Baron Brukenthal, Gouverneur des Großfürstentums Siebenbürgen, hat um 1790 seine ersten Sammlungen eingerichtet. Die Sammlungen wurden 1817 offiziell der Öffentlichkeit zugänglich gemacht. Damit ist das Museum die älteste Einrichtung dieser Art auf dem Gebiet des heutigen Rumäniens.  Heute ist es in seiner erweiterten Form ein Komplex mit sechs Museen, die sich ohne separate Verwaltungseinheiten an verschiedenen Orten in der Stadt befinden und ihre eigenen kulturellen Programme haben.

A fost deschis în anul 1969 și prezintă obiecte și cărți care au aparținut blibliotecii cărturarului autodidact Badea Cârțan. A fost și rămâne nu numai luminatul nostru consătean, al țăranilor din Streza și Oprea Cîrțișoara a Țării Oltului, ci și un remarcabil reprezentant al celor care au luptat pentru întregimea neamului, idee izvorâtă „din conștiința originii și limbii comune poporului român așezat pe ambele versante ale Carpaților” dintre Tisa și Dunăre. Având la îndemână bogata zestre material - culturala - populară, lăsată de înaintași, prin strădania dl. Traian Cînduleț, în cadrul primei ediții a festivalului „Cibinium” din anul 1968, ajutat fiind de regretatul preot Scorobet Liviu, de Blendea Gheorghe fost primar, și Neagoe Rodion tehnician veterinar, a luat ființă muzeul sătesc. În el sunt expuse și diferite genuri ale artei populare locale, ca: ceramică, pictura pe sticlă, lăzi rudărești de zestre, produse ale fostei manufacturi de sticlă de la Glajărie. Obiectele expuse la muzeu, o partea au fost donate de locuitorii comunei, iar o bună parte achiziționate prin efortul material al lui Traian Cînduleț. O altă personalitate a comunei prezentă în câteva fotografii expresive din cadrul muzeului este haiducul Andrei Budac. Într-una din încăperile muzeului regăsim o valoroasă colecție de icoane pe sticlă ale iconarului local Matei Țâmforea. În curtea muzeului s-a transferat din altă parte a satului, o gospodărie țărănească ce datează de la mijlocul sec. al XIX-lea. Casa țărănească are trei încăperi: tindă, casa dinainte și celarul, fiecare încăpere fiind dotată cu mobilierul specific bunei sale funcționalități de la vremea respectivă. Șura are patru despărțituri: șușopul, unde se află cotețele pentru porci și locul de acces al animalelor la grajd, grajdul, loc de adăpost al animalelor mari pe timp de iarnă (bivoli, vaci, cai). A treia despărțitură este șura unde se păstrează uneltele mari pentru munca câmpului: carul, plugul, grapă, roțile etc, iar ultima despărțitură se numește felderă, loc pentru adăpostul oilor pe timp de iarnă. Ambele construcții au acoperișul în patru ape și sunt acoperite cu paie din secară. Un astfel de acoperământ, dacă e bine făcut, durează cca. 20 de ani. Muzeul reprezintă un omagiu înaintașilor fiind o istorie vie a luptei pentru afirmare națională a personalităților acestei comune precum și a dezvoltării sociale de la mijlocul sec. al XIX-lea până la începutul sec. XX.

Chiar la poalele Carpaților Transilvăneni, în centrul orașului Avrig, se situează ansamblul arhitectural baroc, unic, al Reședinței de Vară a lui Samuel von Brukenthal. Lăsați-vă seduși de farmecul grădinilor baroce din secolul al XVII-lea, care în Transilvania sunt de neîntrecut. Reședința de vară de odinioară a lui Samuel von Brukenthal a fost trezită în anul 2011 din somnul ei adânc. Timp de aproape un deceniu de la închiderea sanatoriului acest giuvaer istoric a rămas în uitare aproape completă în ciuda faptului că parcul și clădirile se numără printre cele mai de seamă monumente din vremea barocului transilvănean. În Transilvania de Sud acestea sunt chiar singurul ansamblu baroc care a învins lupta cu timpul. Grădina și gospodăria model Dorim să redăm ansamblului farmecul de odinioară – și în același timp să respectăm ideile și viziunile lui Brukenthal. Acesta și-a făurit în Avrig începând cu anul 1756 un mic paradis, în care să-și găsească liniștea dar care în același timp să fie și grădină botanică și să servească grădinăritului. Refacerea ansamblului Această moștenire culturală dorim să o redăm publicului larg. Primul pas a constat în renovarea Oranjeriei din parc. Treptat și parcul își va recăpăta aspectul inițial, cu toate fântânile, așa cum a fost odinoară. Cea mai mare provocare rămîne însă restaurarea palatului baroc, a cărui structură s-a degradat mult în anii de nefolosire. Împreună cu administrația orășenească și cu alți parteneri, precum Fundația Samuel von Brukenthal, în a cărei proprietate se află ansamblul, dezvoltăm un plan de acțiune pentru revitalizarea acestei impozante clădiri.

Der Brukenthal Palast ist ein Symbol Hermannstadts, das im Jahre 1817 als erstes Museum in Rumänien eröffnet wurde. Es verdankt seine Existenz einer bedeutenden Persönlichkeit der siebenbürgischen Geschichte - Baron Samuel von Brukenthal - Gouverneur der Provinz in der zweiten Hälfte des XVIII. Jahrhunderts (1777-1787). Der Palast wurde im spätbarocken Stil nach dem Vorbild der Wiener Paläste gebaut. Das Bauwerk des Palastes und die Sammlungen des Baron Samuel von Brukenthal stellen derzeit den Kern des Museums dar. Die Besucher werden in die Atmosphäre des XVIII. Jahrhunderts in den Empfangshallen im ersten Stock des Museums eigeführt, in denen die ursprüngliche Tapete aus Seide, gemalter Stoff oder Karton mit orientalischen Motiven, die Kachelöfen aus Wien und Goldmedaillons (Supraporte) geschnitzt in Lindenholz erhalten beiben. Hier können folgende Ausstellungen besichtigt werden: Mittelalterliche Kunst in Siebenbürgen, Anatolische Teppiche, deutsche und österreichische Kunst der europäischen Gemäldesammlung. Zwei weitere wichtige Segmente der Sammlung befinden sich in dem II. Stick: holländische und flämische Malerei und italienischen Malerei. Im Jahr 2007 wurde die Sonderausstellung Meisterwerke der Brukenthal Sammlung eröffnet. Diese besteht aus 23 Werke, die nach der Beschlagnahme in 1948 und dem Diebstahl in 1968 zurückgebracht wurden. Die Innenhöfe des Brukenthal Palastes wurden im Jahr 2008 für die Besucher geöffnet. Hier befinden sich das Druck- Kabinett und das Kartographie- Kabinett, sowie die Gipsfigur- Ausstellung, Siebenburgische Steinskulptur der XIII. und XIX. Jahrhunderte und Gotik: Neugotisches Erlebnis vs. Aufklärungsmodell.

Situat între cele mai importante două pieţe ale oraşului, mai precis la colţul dinspre miază-noapte – răsărit al Pieţei Mari, Turnul Sfatului a fost din totdeauna simbolul caracteristic al oraşului Sibiu. Numele turnului provine de la funcţia de apărare asupra porţii de intrare în cea de-a doua incintă, situată în imediata apropierea clădirii ce adăpostea primăria Sibiului, menţionată documentar în anul 1324. Având iniţial funcţia de turn de fortificaţie, de apărare, din a doua incintă de fortificaţie, acesta se prăbuşeşte parţial în anul 1585, în urma unui cutremur. Parterul şi primele două nivele aparţin astăzi construcţiei originale din sec. XIII. În anul 1588 turnul a este reconstruit cu ajutorul contribuţiei cetăţenilor oraşului. În anul 1720 paznicii turnului primesc ordin din partea magistratului de a repeta la tobă, la fiecare jumătate de oră, bătaia ceasului. Acoperişul îşi schimbă înfăţişarea de-a lungul timpului, de la unul scund, piramidal, la cel piramidal octogonal înalt, flancat de patru turnuleţe care serveau drept semn de drept de judecătorie a oraşului. Forma actuală a turnului datează din lucrările de reconstrucţie executate între anii 1824-1826. Urcând scările până în vârf, Turnul Sfatului oferă o minunată panoramă a întregului oraş. Privind înspre nord, Sibiul dezvăluie râul Cibin, oraşul de sus fiind dominat de Turnul Bisericii Evanghelice Parohiale şi de Turnul Sfatului. Acoperişurile caselor cu streaşină paralelă cu strada sunt de o frecvenţă copleşitoare.

Die Fingerlingsstiege beginnt am Kleinen Ring, unter den Turm des Hauses Nr. 24 in der Oberstadt und steigt durch Treppen in Richtung Fingerlingsplatz in der Unterstadt herab. Das mittelalterische Aussehen von 1567 bleibt erhalten und die malerische Fingerlingsstiege ist einer der romantischsten Winkel der Stadt. Am oberen Ende des Durchgangs ist ein Verteidigungsturm innerhalb der zweiten Befestigungsmauer des Stadt – der Goldschmiedeturm aus dem XIII. Jahrhundert.

Der mittelalterliche Flair der Stadt wird bestens im der Sagstiege bewahrt. Einige Historiker vermuten, dass dieser Treppengang im XIII. Jahrhundert gebaut worden wäre, aber die meisten Fachleute sind der Meinung, dass der Bürgermeister Markus Pempfflinger Anfang des XIV. Jahrhunderts den Bau des Durchgangs angeordnet hat. Die Sagstiege, bekannt auch als „Nadelmauer”, wurde aus Stein und Ziegel gebaut und verbindend die Oberstadt mit der Unterstadt durch zwei Treppen- und Bögenverzweigungen, die die Burgmauern rund um die evangelische Kirche umgeben. Der Durchgang endet sich im oberen Teil, an der Kreuzung mit der Odobescu Straße, am Torturm und dem Alten Rathaus, heute das Geschichtsmuseum im Rahmen des Brukental-Museums. Das Gebäude auf der Südseite des Sagstieges beherbergt das älteste Restaurant Rumäniens, wo selbs Mihai Viteazul (Michael der Tapfere) nach der Schlacht von Şelimbăr gegessen habe. Zum Sagstiege gelangt man durch den Gewölbebogen des Treppenturms.

Alipită Bisericii Romano-Catolice Iezuite „Sf. Maria” (1726-1733) clădirea face parte din complexul eclezial ridicat în 1739 pe locul unor clădiri publice demolate, mai puţin subsolurile în care sunt prezente elementele specifice construcţiilor Sibiului gotic. De asemenea, corpul din dreapta din Piaţa Mare păstrează şi parterul vechii clădiri din sec. XV. Clădirea a fost destinată locuirii preoţilor bisericii şi Colegiului Iezuit. Întregul complex a fost edificat în spiritul contrareformei promovate de Casa Habsburg ca suverani ai Imperiului şi principi ai Transilvaniei într-un oraş profund protestant. Ansamblul arhitectonic – biserica, colegiu - este ilustrativ ca citat cultural specific expresiei iluminismului vienez.

Încă din secolul al XV-lea în această casă a funcţionat monetăria Sibiului, a aparţinut iniţial unor bancheri florentini, apoi patricianului Georg Hecht, primar al Sibiului (1493) proprietatea trecând în stăpânirei familiei Wayda timp de 237 de ani când a fost vândută cu 20.000 de guldeni „Universităţii Săseşti”(1821). Construcţia iniţială este edificată în secolul XIV şi modificată în secolul XV, substanţa murală păstrează elemente ale goticului târziu la toate nivelele, bolţi cu nervuri, profilatură, portaluri gotice. Actualul aspect al faţadei a rezultat printr-o „modernizare” din secolul XIX care a modificat complet faţada proprie stilului Renaşterii al faţadei originare. Casa rămâne reprezentativă prin numeroasele elemente gotice şi de renaştere conţinute în interior.

Traseu: Muzeul în aer liber ASTRA (Sibiu) - Rășinari - Muzeul în aer liber ASTRA - Sibiu Din 11 octombrie 2014, iubitorii de mişcare în aer liber şi de plimbare cu bicicleta, beneficiază de o pistă de agrement destinată strict acestui scop. Pista care începe în Dumbrava Sibiului (zona Grădinii zoologice) măsoară în totalitate 10.623 metri, fiind structurată pe 3 tronsoane distincte şi este cotată ca grad de dificultate UŞOR. Tronsonul 1: în lungime de 4860 metri, asfaltat integral, se derulează între Dumbrava şi Tropinii Noi, fiind accesibilă tuturor categoriilor de biciclete. Tronsonul 2: în lungime de 4455 metri, care şerpuieşte efectiv prin Pădurea Dumbrava, este alcătuit dintr-o structură stabilizată, accesibilă mai ales bicicletelor de trekking şi mountain bike. Tronsonul 3: care se desfăşoară între Staţia de tratare a apei şi intrarea în Sibiu (Calea Poplăcii) şi flanchează lateralele DJ 106R, măsoară 1308 metri, asfaltaţi integral, fiind accesibil tuturor categoriilor de biciclete. Fiind vorba de o pistă de agrement, viteza de deplasare recomandată este de 10 - 15 km/oră. De asemenea, în scopul evitării accidentărilor este interzis accesul cu mopede, motociclete sau cu oricare alt tip de vehicule şi atelaje. Lungime: 10,6 km Grad de dificultate: ușor Sezonalitate: Accesibil în toate sezoanele. SURSA text si poze: http://www.sibiu-turism.ro/Ce-facem-Activitati--Trasee-de-bicicleta-Pista-de-biciclete-Sibiu-Rasinari.aspx